Oieritul în Întorsura Buzăului
În cadrul campaniilor de cercetare etnografică a fenomenului pastoral, un obiectiv urmărit de Muzeul Carpaților Răsăriteni a fost și oieritul în Întorsura Buzăului. Cu ocazia primelor investigații, au fost identificate principalele trupuri de pășune, precum și câteva aspecte legate de organizarea stânii, calendarul pastoral, structura ierarhică și responsabilități în cadrul stânii ș.a.
Cercetarea a avut loc în primăvara anului 1998, și a fost realizată de o echipă formată din dr. Valerii Kavruk, dr. John Nandriș și ...........
Denumirea trupurilor de pășune identificate sunt: Boncota, Boncuța, Strâmbu, Albele, Piatra de var, Dălghiaș, Predescu.
Urcatul la munte. Până la 10 - 15 mai, cel târziu,în funcție de starea vremii și a pășunii, oile se scot la munte. Pentru început, oile se strâng acasă la stăpân, în jur de 500-550 oi. Personalul stânii este de obicei format din 3 ciobani, cu baciul patru. Se adună cel târziu pe 4 - 5 mai și se scot la pășunat pe terenul, fânețele, proprietarilor de oi. Unii le țin în coșare acasă. Pe deal se duc coșarele și o stână construită din material de brad. Înainte vreme (până în anii 60-70) erau târlele vechi, se țineau 10-15 ani în același loc, și erau construite din bârne. După anii 60-70 se construiesc din scânduri, panouri demontabile, care se pot pune în căruță și transporta. Coșarele se schimbă la 2-3 zile, după ce se târlește locul, pentru "îngrășarea terenurilor" (fertilizarea terenurilor). Oile se mulg odată cu "datul la strungă". Strunga se mută o dată la 4-5 zile.
Legat de obiceiul urcatului turmelor, înainte de a pleca la munte (10-15 mai) este chemat preotul, se pune un lanț la poarta oilor, peste care acestea trec. Preotul le stropește cu apă sfințită, aghiazmă cu busuioc, pentru a fi protejate pe parcursul verii.
Vreo 4-5 care cu boi, acum cu cai, încărcau coșarele, stâna, strunga "... toate cubrăriele" și pornesc la munte. Drumul durează o zi întregă. Căruțele ajung înainte, se montează strunga, coșarele, stâna. Oile intră direct în strungă la muls, marcând astfel începutul văratului.
În ceea ce privește colectivul stânii, sarcinile, responsabilitățiile amintim următoarea structură:
Stăpânul, care era ales de obște. Ca și calități deținute, trebuia să fie dibaci, să fie om de cuvânt. "Prima dată asta-i! Să aibă animale, să știe meserie. Vine unu din oraș care a purtat câinele de ață, nu știe... să fie om de omenie!". Începând de la ața de cusut și până să răspundă de ultima oaie. E responsabil de organizarea plecării la munte.
Baciul este ales de stăpân, răspunde de tocmirea ciobanilor și răspunde de prelucrarea brânzeturilor.
Mânzărarul. El pornește oile la păscut, el răspunde de lapte. Oile care se mulg se numesc mânzări. Mulg toți: baciul, mânzărarul, sterparul, stăpânul.
Sterparul. Păștea oile sterpe. Înainte vreme punea pe măgar mâncare, cojocul, și era plecat pe o săptămână. Nu stătea la târlă. Venea peste o săptămână, o lună. Așa era obiceiul vechi. Acum nu se mai păstrează.
Mânătorul. Dă la uși. Spală gălețile, aduce lemne. Este cel mai solicitat și exploatat (toți îl ceartă).
Cârlănarul. Răspundea de miei care la 4-5 mai se întorceau și erau scoși de la oi, făcându-se cârd separat (acuma nu). Și ei urcau la munte. La ora 4 dimineață trebuie să plece din târlă, pe răcoare, pe rouă. Pe urmă dădea căldura. Pe la 10-11 revenea la târlă. Când se venea răcoarea, iar pleca, până înnopta.
Văcarul. Răspunde de vacile de pe lângă stâna oilor. Pe vremuri erau 70-100 de vaci la o stână. Pășunau în același trup de pășune. Văcarul dormea la aceeași târlă. Vacile erau ale stăpânului și ale oamenilor întocmiți la stână.
După numărul de animale era întocmit și numărul bacilor, mânzarilor. La un cioban îi reveneau de obicei cca 150 de mânzari sau cca. 200 de sterpe.
Urmează ca în anii viitori să se continue cecetarea etnografică la Întorsura Buzăului pentru a se aduce noi elemente semnificative pentru această ocupație tradițională.
Foto: de teren .....
